Misterul nerezolvat al figurinelor cu reptilieni vechi de 7,000 de ani din Ubaid

Descoperirile arheologice din ultimul secol ne spun clar că reptilienii au fost veneraţi în trecut şi poate că încă ne conduc din umbră, sau mai bine spus din interiorul pământului.


Arheologia din zilele noastre accepta că civilizaţia umană a luat naştere undeva în Irac, mai precis în Mesopotamia străveche unde a domnit măreaţa civilizaţie a sumerienilor. Dar, există o descoperire arheologică făcută la sit-ul de la Al Ubaid unde artefacte pre-sumeriene vechi de 7,500 de ani au fost găsite, acestea întruchipând figuri umanoide cu caractere reptiliene.

Cultura Ubaid este o cultură preistorică din Mesopotamia ce datează între anii 4,000 şi 5,500 i.Hr. Similar sumerienilor, originile poporului Ubaid sunt necunoscute. Aceştia trăiau în sate dezvoltate, în case făcute din pământ şi lut. Au dezvoltat arhitectura, agricultura şi susţineau ferme cu ajutorul sistemului de irigaţii conceput de acestia.

Arhitectura domestică include case mari în formă de T, curţi deschise, străzi pavate, precum şi echipament de procesare a hranei. Unele din aceste sate au început să se dezvolte în oraşe, temple au început să apară şi ele, precum şi clădiri monumentale precum Eridu, Ur şi Uruk, sit-urile principale ale civilizaţiei sumeriene. Potrivit textelor din Sumer, Ur era considerat primul oraş-cetate.

Principalul sit unde artefactele neobişnuite au fost descoperite se numeşte Al’Ubaid, deşi figurine similare au fost găsite şi în Ur şi Eridu. Sit-ul de la Al’Ubaid este un morman mic la vreo jumătate de kilometru în diametru şi doi metri deasupra solului. Sit-ul a fost excavat de Harry Reginald Hal în 1919.

Figurine reprezentând femele şi masculi reptilieni în diferite posturi au fost găsite, unele dintre ele purtând un fel de coif şi având un fel de armură pe umeri. Alte figurine aveau un sceptru în mână, posibil ca un simbol al justiţiei sau al coducerii. Fiecare figurină are o postură diferită, dar cea mai bizară este cea a unei femei reptilian ce ţine la piept un bebeluş reptilian pe care îl alăptează.

Figurinele au capetele alungite, ochi în formă de migdala, feţe care se îngustează şi nas specific şopârlelor. Ce reprezintă exact este total necunoscut. Potrivit arheologilor, posturile lor, precum reptiliana ce alăptează, nu sugerează că sunt obiecte ritualistice. Aşa că oare ce reprezentau aceste figurine?

Orice ar fi acestea, par să fi fost chiar importante pentru vechiul popor Ubaid. Ştim despre şarpe că este un simbol puternic folosit de multe societăţi pentru a reprezenta diferite zeităţi. De exemplu zeul sumerian Enki, iar şarpele a fost mai târziu folosit drept simbol al fraternităţii Şarpelui, precum William Bramley descrie.

Există oare o conexiune între aceste simboluri ale şarpelui şi reprezentările reptilienilor? Pentru moment, aceste întrebări rămân fără răspuns.

Sursa: Ancient-origins


 

Thoth Hermes Trismegistrus, cunoaşterea iniţiaţilor şi Şcolile de Mistere din Egiptul antic

Thoth Hermes Trismegistrus este descris de către egipteni drept zeul lunii, având corpul de om şi capul unei păsări ibis. Simbolul acestuia era toiagul şarpelui cu aripi, reprezentând înţelepciunea, literele şi timpul.


Această zeitate nu era cunoscută doar de egipteni. Pentru sumerieni era ştiut drept Nindizzida, pentru evrei era Enoch, în Scandinavia era ştiut drept Odin, teutonii îl numeau Wotan, iar unele speculaţii spun că Buddha derivă din acesta.

Înainte să fie recunoscut drept zeitate, Thoth Hermes Trismegistrus a fost primul filozof din Egiptul antic şi fondator al Şcolii Antice de Mistere. Îşi primea înţelepciunea din stările meditative pe care le accesa, reuşind redactarea a peste 40 de cărţi printre care amintim Tăbliţa de Emerald, Cartea lui Toth şi Divinul Pymaunder. De menţionat că manuscrisul Cartea lui Toth era accesibilă doar iniţiaţilor cei mai iluminaţi în mistere.

Reconstrucţie a Tăbliţei de Emerald a lui Thoth

Tematicile acoperite de acest înţelept variază între medicină, chimie, drept, artă, muzică, retorică, magie, filozofie, geografie, matematică, anatomie şi oratorie. Pentru Egipteni, cunoaşterea lui Thoth Hermes Trismegistrus era atat de vastă şi bine pusă la punct încât au început să-l trateze drept cel ce comunica în mod direct cu zeii, şi ulterior l-au inclus în panteonul egiptean.

Chiar dacă nu toţi sunt de acord că el este cel ce a scris (cu mâna lui) cărţile menţionate mai sus, un studiu mai amănunţit ar releva acest lucru din similaritatea cu religia Budistă şi Creştină. Poate că cele mai clare exemple ale sale sunt învăţăturile despre reîncarnare şi facerea lumii.

Nu se ştie nimic sigur despre Cartea lui Toth, în afară că a fost scrisă folosind hieroglife egiptene. A fost păstrată într-o cutie de aur într-un sanctuar interior al templului şi doar cei mai înalţi iniţiaţi ai Şcolii de Mistere deţineau cheia.

Reprezentare a lui Thoth

Se spune că acest manuscris deţinea “cheia importalitatii,” un proces obţinut prin trezirea anumitor zone din creier, similar cu unele practici ale călugărilor budişti. Gardner şi alţi autori afirma că această trezire a minţii putea fi atinsă prin meditaţie, folosirea unei pudre albe şi esenţa sacră a preotesei.

Cea mai influentă Şcoală a Misterelor era Scoala Regală a Maeştrilor din Karnak, înfiinţată de Faraonul Thuthmosis al III-lea, deşi se mai presupune că aceste şcoli ale misterelor au fost înfiinţate în Sumeria, migrând ulterior spre Egipt, ceea ce se leagă de afirmaţiile istoricului Sitchin ce spune că Enki împreună cu fiii săi controlau regiunea din egiptul de sus numită Magan.

Şcoala ce producea pudră albă era cunoscută drept Marea Fraternitate Alba, în parte datorită robelor albe purtate, şi bineînţeles datorită substanţei albe produse cunoscută în Mesopotamia drept Shem-an-na, Piatra de Foc, sau “pâinea albă” a egiptenilor. Imaginea de mai jos arata pudra albă în formă de con în timp ce este oferită faraonilor.

Pe platoul Muntelui Sinai, în interiorul unui templu egiptean, a fost găsită o rezervă considerabilă şi nealterată din această pudră albă a faraonilor, necesară pentru trezirea minţii şi înălţare. O parte din aceasta a fost transportată în Marea Britanie pentru examinări, dar rezultatele nu au fost niciodată publicate. Restul de pudră a fost lăsată la mila elementelor. Surprinzător, nu-i aşa?

Ceea ce a devenit evident este faptul că pudra albă era identică cu substanţa din Mesopotamia numită piatra focului, sau shem-an-na. Aceasta era folosită la coacerea unor prăjituri pe care regii babilonieni le consumau, împreună cu faraonii egipteni. Acest lucru explică inscripţiile din temple ce denotă importanta pâinii şi a luminii. Pudra albă sau shem-an-na a fost identificată ca fiind una cu “mana sfântă” pe care Aaron a lăsat-o în Arca Făgăduinţei (Ark of the Covenant).

Odată cu noile dinastii, şcolile de mistere au fost abandonate. Iniţiaţii au părăsit Egiptul şi au adus Cartea lui Toth pe alte meleaguri. Unde se afla acum, nimeni nu ştie, dar se presupune că şirul succesiunilor de Mari Maeştrii de la Toth şi până în prezent a rămas neîntrerupt. Rosicrucienii se spune că ar fi descendenţii acestei scoli, în timp ce Francmasonii sunt descendenţii şcolii înfiinţate de Solomon.

Cât despre Toth? Acesta a rămas simbolul filozofilor, ocultiştilor, alchimiştilor şi al tămăduitorilor din toate timpurile, chiar şi în ciuda faptului că majoritatea textelor acreditate lui au fost pierdute odată cu focul ce a cuprins Biblioteca Regală din Alexandria în trecut.

Cine ştie ce turnură ar fi avut evenimentele istorie de atunci şi până în prezent dacă toată acea cunoaştere ar fi trecut testul timpului?

Sursa: Ancient-Origins

Arheologii găsesc picturi cu fiinţe extraterestre şi OZN-uri vechi de 10,000 ani în India

Folosindu-se de aparatură de ultimă oră, cercetătorii au reuşit să determine vârsta unor picturi bizare descoperite în India. Imaginile au fost găsite într-o peşteră şi descriu fiinţe neobişnuite, împreună cu un obiect misterios ce seamănă cu o farfurize zburătoare.


Se pare că aceste picturi au fost făcute acum mai bine de 10,000 de ani de către popoarele locale ce se poate să fi întâmpinat creaturi din alte lumi. Departamentul Arheologilor din statul indian Chhattisgarth au cerut asistenţă agenţiilor aerospaţiale din SUA şi India pentru a afla mai multe despre acest design intrigant din zona tribală Baştar.

Analiştii din Vest au fost surprinşi de picturile descoperite datorită numeroaselor caracteristici ce le au în comun cu reprezentările extratereştrilor din zilele noastre. Potrivit acestora, reprezentările au fost făcute de către indienii aboriginali (băştinaşii) ce se pare că aveau formată o imagine clară cu aceste presupuse fiinţe extraterestre, ca şi cum ar fi avut în faţă un film science-fiction.

Este posibil ca acum 10,000 ani, oamenii din această regiune să fi fost martorii, sau chiar să fi întâlnit personal aceste fiinţe fantastice pe care ulterior le-au desenat pe peretele peşterii drept amintire a măreţiei lor?

Având în vedere că asemenea reprezentări se găsesc şi în alte locuri de pe glob aparţinând altor culturi, ipoteza extratereştrilor străvechi ce au vizitat Pământul acum mii de ani nu pare prea departe de realitate.

Potrivit arheologului J.R. Bhagat ce a investigat peştera cu pricina, există şi alte lucruri ce contribuie la misterul general, precum localnicii ce încă venerează aceste picturi rupestre. Acesta considera şi că străbunii săi au fost martorii sosirii unor fiinţe extraterestre în navele lor spaţiale, dar până nu sunt găsite mai multe dovezi, afirmaţia de mai sus rămâne doar o speculaţie.

Există câteva mituri ce circula printre localnicii acestor cătune. În timp ce unii idolatrizează picturile, alţii spun poveşti auzite de la strămoşii lor despre “oamenii rohela,” sau “cei de statură mică” ce au coborât din cer într-un obiect rotund precum o farfurie şi au luat cu ei unu sau doi consăteni care nu s-au mai întors.”

Picturile sunt făcute în culori naturale ce abia dacă s-au deteriorat pe parcursul anilor. Siluetele reprezentate deţin arme similare săbiilor şi nu au trăsături determinate, nasul şi gura lipsind cu desăvârşire. În câteva imagini apar chiar îmbrăcaţi în costume spaţiale. Nu putem nega posibilitatea unei imaginaţii bogate a oamenilor preistorici, dar oamenii de obicei îndrăgesc aceste lucruri.

Dacă ar fi să ne luăm după ipoteza oamenilor peşterii, cum se face că feţele acestor fiinţe sunt atât de diferite de cele ale oamenilor? Şi cum se face că aceste presupuse fiinţe extraterestre poarta coifuri şi ţin în mâna săbii bizare într-un timp în care ştiinţa modernă spune că oamenii erau primitivi şi rudimentari?

În afară de aceste argumente, multe alte artefacte au fost dezgropate în India, o ţară acoperită de mister cu un trecut complex ce implică tuneluri subterane, zeităţi ciudate, o cultură marcantă şi complexă, şi desigur Vimanele – vechile maşinării zburătoare specifice zonei.

Se poate deci că ceea ce vedem în imagini să fie munca oamenilor peşterii? Sau mai degrabă opera unor oameni ce au fost surprinşi de vizitatori de pe alte planete sau dimensiuni?

Această sabie vikingă a fost făurita cu ajutorul unei tehnologii din viitor

Sabia Vikingă Ulfberht a fost făurita dintr-un metal atât de pur încât arheologii nu pot găsi o explicaţie viabilă. Se presupune că o asemenea tehnologie de prelucrare a metalului nu a fost inventată decât după mai bine de 800 de ani, în timpul Revoluţiei Industriale.


Aproximativ 170 de săbii Ulfberths au fost găsite, toate datând între anii 800 şi 1000 d.Hr. Documentarul celor de la Naţional Geographic intitulat “Secretele săbiilor Vikinge” din 2012, a analizat aceasta compoziţie metalurgică misterioasă a sabiei.

În procesul de făurire, minereul trebuia încălzit la 3,000 de grade Fahrenheit pentru a se transforma în lichid, permiţând astfel fierarului să scape de impurităţi. Carbonul este de asemenea mixat în compoziţie pentru a forjă metalul fărâmicios. Tehnologia medievală nu permitea fierului să fie încălzit la asemenea temperaturi, aşa că impurităţile erau înlăturate prin lovire, o metodă cu mult inferioară.

Dar, sabia Ulfberth aproape că nu are asemenea impurităţi, iar compoziţia de carbon este de 3 ori mai mare faţă de alte metale de la acea vreme. Metalul cu pricina se numeşte “oţel creuzet.”

Ulfberht cu două tăişuri

Se presupune că în timpul revoluţiei industriale s-au inventat primele cuptoare capabile să încălzească fierul la asemenea temperaturi.

Fierarul autohton Richar Furrer din Wisconsin a discutat despre dificultăţile ce ar fi apărut în procesul de făurire al acestor săbii. Furrer este descris în documentarul celor de la Naţional Geographic că fiind unul din puţinii oameni de pe planetă ce are capacităţile necesare de a reproduce sabia Ulfberht.

Pentru a o face cum trebuie, este cel mai complicat lucru pe care ştiu să-l fac,” a spus acesta.

A mai oferit detalii despre cum făuritorul lui Ulfberht ar fi fost considerat un individ cu puteri magice. “Pentru a fi capabil să făureşti o asemenea armă din ţărâna este un lucru extrem de puternic,” a spus acesta. “Dar, să faci o armă ce se putea îndoi fără să se rupă, ce rămânea ascuţită şi cântărea atât de puţin, ar fi fost considerat ceva legat de supranatural.”

Furrer a lucrat zile în şir pentru a reproduce o sabie similară folosindu-se de tehnologie medievală, deşi a folosit tehnicile puţin diferit. Cea mai mică greşeală putea transforma sabia într-o bucată de metal simplă, aşa că l-a final şi-a declarat succesul cu mai mult răgaz decât voioşie.

Teoriile propun ca această tehnică supranaturală ar fi ajuns la vikingi din Orientul Mijlociu. Ruta comercială de pe Volga creată între aşezămintele vikinge şi Orientul Mijlociu s-a deschis cam în aceeaşi perioadă când primele Ulfberhts au început să apară, şi s-a închis când acestea nu au mai fost de găsit.

Să fie această teorie plauzibilă? Sau putem considera că maeştrii fierari din tecut au primit într-adevăr suportul “zeilor” pentru a dobândi această cunoaştere superioară asupra prelucrarii metalului?

Putem doar specula, dar adevărul este undeva acolo.

Sursa: Ancient-origins

Străvechii reptilieni ce au ajutat umanitatea să se elibereze din lanţuri

Arhive ce descriu zei reptilieni sunt răspândite pe întreg globul, iar majoritatea culturilor au venerat aceste făpturi intrigante în schimbul înţelepciunii şi cunoaşterii oferite atunci când au descins pe Pământ.


Considerat leagănul civilizaţiei de către Vestici, zona vechii Mesopotamii (acum Irac) a prezervat unele dintre cele mai misterioase scrieri şi petroglife ce au fost descoperite până în prezent. Acestea vorbesc despre o rasă dumnezeiască ce a domnit peste popoarele din Sumer acum mai bine de 5,500 de ani. Aceşti domnitori erau foarte avansaţi, lucru reflectat în stilul de viaţă şi realizările lăsate moştenire.

Potrivit arhivelor dezgropate, aceste zeităti erau creaturi umanoide de origine extraterestră ce au coborât din cer în navele lor fastuase. Câteva tăbliţe de lut descoperite în zona descriu cum aceşti “zei” au fost nevoiţi să-şi ridice singuri avanpostul când au ajuns pe Pământ.

Nu a durat mult până când această societate extraterestră a decis să creeze fiinţe inferioare ce aveau să lucreze în locul lor, aşa că au manipulat ADN-ul pentru a îmbina genele lor cu cele ale “omului maimuţă,” dând astfel naştere la Homo Sapiens.

La început, aceste zeităţi au fost foarte satisfăcute cu rezultatul atins. Posedau acum o specie inferioară ce se ocupa de toată treaba manuală precum aratul, săpăturile, construitul şi desigur, minatul. După cum probabil bănuiţi, această nouă rasă de sclavi nu găsea deloc plăcere în această muncă istovitoare deoarece erau trataţi necuviincios şi forţaţi să muncească continuu.

Aceste fiinţe au suferit mult sub tirania conducătorilor, iar ideea libertăţii s-a aprins în inimile lor şi din fericire nu au fost singurii ce au dorit asta. Precum tăbliţele Sumeriane dezvăluiesc, un grup format din aceste creaturi a format o alianţă cu scopul de a reda libertatea lui Homo sapiens. Astfel, reptilienii le-au acordat cunoaştere ştiinţifică şi spirituală pentru a putea ascede la forma divină ce era mult mai potrivită pentru natura lor.

Numele liderului extraterestru al rebeliunii este gravat pe tăbliţele Sumeriene – a fost cunoscut drept Enlil, sau EA. Acesta a fost inginerul genetic ce a conceput pe Homo sapiens şi, dintr-un cercetător subjugător, a devenit un luptător pentru libertate. Alte gravuri dezvăluie că centrul de operaţiuni al lui EA era localizat într-o zonă mlăştinoasă numită “Cuibul Şarpelui,” nume datorat numeroaselor reptile (în special şerpi) ce îşi făcuseră cuibul acolo.

Atunci când revolta a început, primele lupte au fost purtate la sediul lui EA, denumit de altfel şi EA-DEN. Este interesant de remarcat că, precum scrierile Biblice menţionează, un şarpe sau “reptilian” a sedus-o pe Eva – primul personaj feminin al grădinii Edenului- şi tot şarpele le-a oferit cunoaşterea în EA-DEN ( Ea + cuib).

Ca rezultat al nesupunerii, inginerul reptilian şi aliaţii săi au fost exilaţi sub pământ în interiorul unui labirint de caverne extrem de vast. Drept pedeapsă complementară, conducătorii le-au interzis reptilienilor exilaţi să mai cocheteze cu oamenii vreodată, astfel că generaţiile ce vor urma vor ajunge să se cunoască între ele, dar se vor urî pentru aceasta. Împreună cu pedeapsa copleşitoare, numele reptilianului a fost preschimbat din “Lucifer” -insemnand “aducătorul de lumină şi înţelepciune” – în “Satana,” sau “adversarul”.

Arheologii descoperă un complex enigmatic vechi de 5,000 ani pe insula Orknei din Scoţia

În timp ce efectuau săpături la baza unui templu preistoric de pe insula scoţiană Orkeny, arheologii au fost surprinşi când au găsit artefactele lăsate de locuitorii din Neolitic ce erau mult mai avansate decât presupune ştiinţa curentă.


În 2014 când au excavat zona, o largă colecţie de artefacte antice ce reflectă o cultură bogată atât din punct de vedere cultural, cât şi social, a fost găsită. Pe lângă descoperirea remarcabilă, arheologii au dat peste alte 3 structuri – Inelul lui Brodgar, Pietrele lui Stennes şi mormântul lui Maes Howe – ce erau îmbinate într-o tematică complexă.

Sit-ul arheologic este cunoscut drept “Cuibul lui Brodgar,” şi se întinde peste o zonă de mai bine de 6 pogoane.

Complexul conţine ruinele unor case, acoperişuri, drumuri pavate, faţade colorate, coloane cu pietre decorate, un zid masiv cu o fundaţie şi o clădire extinsă considerată o catedrală sau un palat din Neolitic. Zona a fost locuită din 3,500 i.Hr. Şi până aproape de perioada Neoliticului, acum mai bine de un mileniu şi jumătate.

“Maestria lor era impecabilă. Zidurile impozante ridicate de aceştia concurau cu cele ridicate de centurionii romani cu 30 de secole mai târziu, amintind de Zidul lui Adrian ridicat în altă parte din Britania. Încrustate în aceste ziduri erau zeci de clădiri, printre ele fiind una dintre cele mai largi clădiri cu acoperiş construite în preistorie în nordul Europei. Avea mai bine de 24 de metri lungime şi 20 lăţime, cu ziduri groase de 4 metri,” a spus Roff Smith, un aventurier şi autor renumit.

Excavarea a scos la lumină în jur de 50% din vestigii, printre care se număra mii de artefacte precum capete de măciucă ceremoniale, topoare de piatră finisate, o figurină umană, oale în miniatură, spatule frumos sculptate din piatră, oale rafinate colorate, şi mai bine de 650 de bucăţi de artă Neolitică. Colecţia este de departe cea mai mare din Marea Britanie.

Situ-ul monumental Inelul lui Brodgar, Pietrele din Stenness şi mormântul lui Maes Howe, toate aflate în vecinătatea lacului Ness, obişnuiau să fie privite ca monumente separate, doar că acum arheologii au înţeles că sit-urile megalitice din regiune erau toate conectate într-un fel sau altul de Cuibul lui Brodgar. Scopul acestei interconectări rămâne încă necunoscut.

“Ceea ce am aflat este că aceste monumente erau conectate, ceva ce nimeni nu gândea până de curând,” a spus arheologul Nick Card. “Toate aceste monumente sunt conectate într-o temă grandioasă pe care momentan o putem doar specula. Oamenii ce au ridicat toate acestea erau mult mai complexi şi capabili sociali decât ne-am imaginat până acum.”

AP6N4Y Ring of Brodgar Standing Stones Mainland Orkney Scotland

“Vizitând lăcaşul astăzi veţi vedea câteva structuri din epoca de piatră simbolice. Acestea formează nucleul unei Moşteniri Mondiale numite “Inima Neoliticului Orkney,” a spus Card. “Cuibul lui Brodgar pare să reprezinte ancora, dacă vreţi, acesta conectează restul de monumente fascinante într-o imagine de ansamblu monumentală la care nimeni nu visa. Faptul că e prezentă chiar sub picioarele noastre, fără să suspectăm nimic de secole, doar adăugă la minunăţia acestei descoperiri.”

Faptul că monumente precum cel de pe insula Orknei şi Stonehenge-ul erau în trecut conectate, probabil formând o grandioasă metropolă cu temple, clădiri şi drumuri pavate, ne face să ne gândim că ştiinţa a interpretat destul de eronat pe vechii locuitori ai acestei regiuni, şi implicit perioada Neoliticului când oamenii erau consideraţi sălbatici.

Poate această descoperire să releve că strămoşii noştri, indiferent unde s-au aflat, posedau tehnici avansate atât pe plan social şi cultural, cât şi atunci când venea vorba de infrastructură?

Anunnaki, aur şi o civilizaţie necunoscută veche de 200,000 ani ce ar putea rescrie istoria

Un asezamant colosal apartinand unei civilizatii necunoscute vechi de sute de mii de ani a fost descoperit in sudul Africii, iar mai multi cercetatori considera ca aceasta metropola a apartinut legendarilor Anunnaki.


Ideea de a descoperi o civilizaţie străveche a fascinat pe arheologi şi cercetători dintotdeauna, deoarece asemenea vestigii au contribuit la elucidarea unor episoade din trecut ce implică realizări fascinante ale unor popoare ce au sălăşluit demult pe acest pământ.

Să nu uităm totuşi de acele descoperiri inexplicabile. După investigarea unui sit arheologic din Africa, cercetătorii nu au putut găsi nicio conexiune cu o altă cultură cunoscută. După datarea cu carbon-14 pentru aproximarea perioadei când au fost ridicate ruinele în cauză, arheologii au rămas perplecşi – zidurile au fost construite cu 160,000/ 200,000 ani înainte de Cristos, cu mult înainte ca oamenii să fi descoperit focul.

Ceea ce face această descoperire şi mai interesantă este faptul că nici o altă civilizaţie avansată nu a fost până atunci depistata în Afica de Sud, iar primele popoare dezvoltate se presupune că au apărut în Sumer, Egipt şi Persia străveche, doar că în urmă cu 3 – 4,000 de ani înainte de Iisus.Destul de remarcabil şi bizar, nu-i aşa?

Atunci când Michael Tallinger, un renumit cercetător şi autor, s-a aliat cu Johan Heine, un pilot local ce inspectase de nenumărate ori zona din avion, aşezământul misterios a făcut în sfârşit subiectul discuţiei la nivel global.

La vest de orasul-port Maputo, aproximativ 250 de km înspre continent, se află ruinele unei metropole străvechi colosale ce măsoară mai bine de 2,500 de km pătraţi. Aşezământul este considerat parte a unei reţele şi mai mari ce măsoară aproximativ 16,000 de km.

Până de curând, localnicii ce au dat peste bizarele formaţiuni de piatră au consdierat că au fost ridicate de către populaţia indigenă din trecut. Astfel nimeni nu a dat mare importanţă originii aşezământului, până când Tellinger şi asociatul său Heine au ajuns la faţa locului.

“Când Heine mi-a prezentat pentru prima dată aceste ruine de piatră din Africa de Sud, nu avea nici o idee de fascinantele descoperiri ce aveau să urmeze de aici încolo. Fotografiile, artefactele şi dovezile ce le-am strâns indica către o civilizaţie demult pierdută de care nu s-a mai auzit nimic până acum, şi care precede toate celelalte civilizaţii – nu cu sute, nici cu mii, dar cu multe sute de mii de ani,” a spus Tellinger.

Cercetătorii au fost fascinaţi de prezenţa numeroaselor mine de aur găsite în vecinătatea oraşului străvechi. Tellinger consideră că acest element învederează cum o civilizaţie timpurie a locuit şi prosperat în masivul aşezământ, iar exploatarea minieră pentru metale preţioase se desfăşura din abundenţă.

Ceea ce locuitorii făceau cu aurul rămâne un mister, deoarece nu multe sunt ştiute despre această perioadă timpurie. Chiar dacă situl este localizat la 250 de km de un port strategic ce ar fi putut facilita o metodă excelentă de transport, ne referim totuşi la o perioadă în timp de aprox. 200,000 ani. Roata se presupune că a fost inventată acum 5,500 de ani, iar focul acum 125,000. Această societate avansată sfidează în întregime dogma ştiinţifică acceptată.

Aşa că ce ar fi putut face străvechii locuitori cu o asemenea cantitate de aur? Statui, idoli şi podoabe felurite? Sau poate că aveau un alt scop mult mai nobil şi mai neobişnuit?

“Mă consider un băiat destul de deschis la minte,” a spus Tellinger. “Dar trebuie să recunosc că mi-a luat mai bine de un an până când mi-a picat fisa şi am realizat că am dat peste cele mai vechi structuri construite de oameni.”

“Principalul motiv pentru întârziere a fost acela că am fost învăţaţi că nimic important nu a venit vreodată din Africa, şi că toate civilizaţiile puternice au răsărit în Sumer, Egipt şi alte locuri. Ni s-a spus că până la aşezământul poporului Bantu din nord, ce se presupune că a fost ridicat cândva în secolul 12 după Hr, această parte a lumii era ocupată de vanatori-adunatori şi aşa numiţii “boschetari”. Toţi aceştia se presupune că nu au adus contribuţii majore în materie de tehnologie şi civilizaţie,” a relatat Tellinger.

Ruinele antice se întind peste o zonă extrem de largă. Majoritatea sunt reprezentări circulare de piatră îngropate în nisip, dar schimbările climatice au împrăştiat nisipul, relevând astfel alte structuri impozante ce au ziduri de 1 metru şi jumătate în diametru.

Deasemenea, au fost descoperite şi drumuri, unele din acestea întinzându-se peste sute de km, conectând astfel comunitatea de terasele agricole de la periferie.  pg. 2 →

Statuile antice din Polinezia Franceză dezvăluie o posibilă rasă extraterestră

O insulă din Oceanul Pacific detine o moştenire neobişnuită lăsată în urmă de locuitorii antici – statui ce întruchipează o rasă extraterestră. Să fie acestea chiar reprezentările unor fiinţe extraterestre ce au vizitat Pământul în trecutul îndepărtat?


Fără îndoială că multe din semnificaţiile originale şi scopul multor lucrări de artă de demult au fost alterate sau pierdute de-a lungul timpului. Ceea ce a pornit ca o reprezentare abstractă în mintea unui artist antic poate fi considerată o descriere precisă a unor evenimente istorice ce au avut loc.

Deoarece statuile intitulate Temehea-Tohua sunt foarte similare portretelor moderne ale unor extratereştri, se poate ca acesta să fie exact cazul.

Neobişnuitele opere se găsesc în Nuka Hiva, cea mai mare insulă din arhipelagul Marquesas, parte a Polineziei Franceze. Europenii au găsit acest loc în ultimul deceniu al secolului 16, dar insularii se presupune că s-au stabilit în Polinezia undeva înainte anului 100 i.Hr.

Ceva interesant de reţinut este faptul că, în dialectal Marchiz sudic, insula era denumită “Te Fenua Enata,” adică “Insula oamenilor,” cumva opusul altor specii prezente pe planetă.

Unele statui de pe insula Nuka Hiva par să descrie fiinţe din alte lumi, ceea ce ne face să credem că locuitorii au întâmpinat cândva o rasă extraterestră. Reprezentările acestora stau dovadă vizitei lor şi au fost ridicate probabil în semn de respect pentru bunăvoinţa pe care făpturile au aratato.

Pe de altă parte, sunt şi alte întrebări care ne macină: Să fie aceste statui doar un produs al imaginaţiei bogate a insularilor? Să fi avut un scop ceremonial şi nimic mai mult? Sau poate că sunt gravuri în piatră ce reprezintă o întâlnire cu rasă extraterestră arhaică?

Unele sculpturi arata făpturi cu capul disproporţionat, sau chiar alungit; guri căscate şi ochi imenşi. Altele prezintă o combinaţie bizară între trăsături umane şi altele necunoscute, probabil din afara lumii noastre. Unii istorici consideră că statuile simbolizează de fapt două specii distincte de extratereştri: Reptilienii şi pe Cei Gri.

Oamenii şopârlă din constelaţia Draco apar în multe teorii ale conspiraţiei. Cu o natură rea şi manipulativă, această specie avansată de extratereştri se spune că guvernează umanitatea din umbră. Să fi aterizat acum zeci de mii de ani în acest arhipelag de insule? Asta ar explica de ce insularii au început să-I venereze şi şă le dedice statui.

O asemenea ipoteză nu pare prea desprinsă de realitate dacă ne gândim la vasta întindere de apă ce înconjoară insulele. Din perspectiva unor vizitatori spaţiali, acesta ar fi probabil cel mai potrivit loc pentru a-şi ascunde navele şi, în acelaşi timp, pentru a studia specimenele umane de pe insulele locale.

Raporturi moderne ce implică extratereştri Gri îi descriu că având între 0,9 şi 1,2 metri, umanoizi, cu capetele alungite şi ochii largi şi eliptici. Unele statui de aici se aseamănă izbitor cu această descriere.

Se poate ca aceste gravuri în piatră să fie doar toteme ce aparţin culturii Polineziene, sau există un adevăr mai profund decât atât? Un singur lucru pare cert: reprezentările acestor fiinţe nu par să fie umane deloc.

Copiii pierduţi ai Anunnaki CONFIRMAŢI: Trib Melanezian poartă în ADN genele unei specii necunoscute

Cercetătorii au descoperit de curând că insularii din Melanezia posedă in ADN gene ce aparţin unei specii necunoscute de hominide. Poate acest lucru să releve conexiunea noastră cu Anunnaki?


Pe 20 Octombrie anul acesta, Societatea Americană pentru Genetică Umană, în urma conferinţei anuale susţinute, a ajuns la concluzii uluitoare. Informaţiile adunate de membrii organizaţiei arată că oamenii din Melanezia (o zonă din Pacificul de Sud ce delimitează Papua Noua Guinee de insulele vecine) deţin în ADN -ul lor gene mai puţin obişnuite.

Geneticienii consideră că ADN-ul ce nu poate fi catalogat aparţine unei specii antice de hominide nemaiîntâlnite până acum. Conform lui Ryan Bohlender – unul din cercetătorii implicaţi în acest studio, specia nu este nici Neandertal, nici Denisovan, dar ceva cu totul diferit.

Ratăm o întreagă populaţie, sau interpretăm greşit ceva legat de relaţiile dintre specii,” a spus acesta

Denisovanii reprezintă o specie dispărută de hominide. Numele lor derivă de la Peştera Denisova din Munţii Altai, Siberia, unde primele fragmente de oase ce purtau acest ADN au fost găsite. În rest, foarte puţine informaţii există despre aceste enigmatice rude ale noastre.

Istoria omenirii este mult mai complicată decât am crezut iniţial,” a mai spus Bohlender.

Din fericire, acest puzzle al trecutului nostru se întregeşte bucăţică cu bucăţică, iar descoperiri ca acestea indică spre o singură directie: se poate să nu fim cine credem de fapt că suntem.

Iată un citat din studiu care să completeze afirmaţiile:

Estimări ale mărimii populaţiei şi separaţia acestora luate din literatură indică o separare între omul arhaic şi omul modern undeva acum 440,000 de ani. Acest interval de timp include toate speciile de oameni moderni.

Dacă acest număr nu vă spune nimic, haideţi să ne amintim de ipoteza Anunnaki.

Potrivit poveştii genezei, a 12 -a planetă cunoscută drept Nibiru, a fost populată de umanoizi foarte similari cu noi oamenii. După ce au întâmpinat a problema severă la atmosfera planetei, aceştia au plecat prin sistemul solar în căutare de aur – un metal cu proprietăţi speciale capabil să le vindece planeta.

Când Nibiru s-a apropiat de orbita Pământului, acum aproximativ 432,000 ani, conducătorii lor au folosit nave spaţiale pentru a-si trimite semenii impreună cu produse esenţiale pe Terra. După ce au atins suprafaţa planetei, fiinţele avansate au ridicat bază în vechea Mesopotamie.

Mulţi consideră că acesta este adevăratul leagăn al umanităţii, mai exact în laboratoarele genetice operate de Anunnaki. Surprinzător sau nu, studiul făcut recent confirma această ipoteză, iar perioada în timp este extrem de similară cu ce s-a speculat până acum.

Acest aspect ridică speranţele că vom putea răspunde unei întrebări mileniare: Cine/Ce suntem noi de fapt?

Pentru a găsi soluţia la această enigmă străveche trebuie să căutăm într-o directie până acum neexplorată, dar asta e uşor de zis şi mai greu de făcut. O altă variant ar fi să analizăm datele microscopice ascunse în noi. Anunnaki ştiau că ADN – ul lor reprezintă cheia adevăratei cunoaşteri, iar în căutarea noastră pentru adevar va trebui să facem la fel.

Într-o încercare recentă, un grup de savanţi au atins concluzii similare. Conduşi de către geneticianul Eske Willerslev, reprezentant al Muzeului de Istorie Naturală din Danemarca, cercetătorii au examinat mostre ADN preluate de la 83 de nativi Australieni. Aceştia au testat şi 25 de participant aparţinând populaţiei native din Papua Noua Guinee.

Spre surprinderea lor, au descoperit gene exotice înrudite cu Denisovanii în genomul voluntarilor acestui studiu. De remarcat faptul că cercetătorii l-au numit similar Denisovanilor, dar în realitate genele strămoşilor acestor participanti sunt complet străine.

Nu ştim nimic despre acest grup,” a spus Willerslev.

Nu ar trebui să surprindă pe nimeni că astfel de descoperiri sunt întotdeauna făcute atunci când sunt luate în calcul genomurile populaţiilor izolate. De-a lungul timpului, aceste grupuri izolate nu au luat prea mult contact cu lumea exterioară. Au trăit şi au procreat în interiorul comunităţilor locale, iar acest lucru se reflectă în genomul lor.

Cu cât linia ancestrală este mai diversă şi bogată, cu atât mai mici sunt şansele de a păstra anumite gene care să nu se fi modificat în timp. În căzul nativilor Australieni şi a insularilor Melanezieni, izolarea a însemnat mai puţine gene alterate odată cu trecerea timpului.

Nu este greu să ne imaginăm această versiune alternativă a trecutului nostru.

Anunnaki au venit pe Pământ, s-au jucat dea Dumnezeu şi ne-au creat pe noi. Cercetătorul şef Enqi, împreună cu şeful medicine Ninti, s-au folosit de manipularea genetică şi fertilizarea invitro pentru a crea oameni după chipul şi asemănarea lor.

Aceştia s-au folosit de omenire pentru a-şi atinge ţelurile, iar când nu am mai fost de folos, au încercat să ne extermine printr-un mare potop de proporţii biblice (!).

Câţiva oameni aleşi au fost protejaţi de o facţiune ce făcea parte din Anunnaki ce a decis să încalce protocolul standard. Aceşti strămoşi ai omului au reuşit să se salveze şi s-au orientat spre diferite locuri de pe Pământ. În acest fel, după mii de generaţii, genoamele celor ce au “socializat” au devenit întortochiate şi aproape de nerecunoscut.

Dar în câteva locuri de pe Pământ, flama creatorilor noştri încă arde nestingherită.